Atât de multe magnolii și atât de puțină primăvară! Planul pentru astăzi era o plimbare prin Bucureștii Noi, voiam să ajung neaparat pe Neajlovului. Ar fi urmat să revizităm magnoliile celebre, de pe Mahatma Gandhi și yulan-ul de pe Delevrancea, că sezonul ăsta e mai scurt ca-n alți ani și mai e și vântul ăsta care ciufulește magnoliile.
Dar tot cartierul Dămăroaia a fost o surpriză, e ticsit de magnolii și drept vă spun că unele-s mai mari decât cea de pe Ghandi. Unde mai pui că te bucuri în liniște de ele, fără să stai la rând pentru o poză.
Am descoperit dacii vechi, cu roțile-ngropate în petale de magnolii, grădini părăsite, unde magnoliile se încăpățânează să fie frumoase și elegante și așa, între buruieni, vile luxoase cu magnolii îngrijite, complexuri rezidențiale înconjurate de magnolii. Cățeii de prin Bucureștii noi nu-s foarte prietenoși și pisicile l-au cam caftit pe Virgil, dar apoi, la final de plimbare, am găsit 4 magnolii în aceeași curte: albă, galbenă, roz, mov și acolo, în grădina aia, mi-aș petrece restul de primăvară. N-am mai ajuns în altă parte, dar pus curând toate descoperirile pe hartă, sunt zeci. Și sigur am ratat multe, dar tare recomand o magnoleală în cartier, dacă vreți să vă bucurați de magnolii pe liniște.
#hartamagnoliilor e aici bit.ly/HartaMagnolii. Și promit că adaug toate magnoliile de la voi, n-am răspuns la mesaje pentru că primăvara asta e mai frumoasă afară decât la laptop. O magnolie cât o inimă, vă mulțumesc. 
Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.
