#Hartamagnoliilor e despre povești mai mult decât despre flori sezoniere și încă e copleșitoare puterea asta fantastică a hărții de a aduce oameni laolaltă și de a lega întâmplări aparent fără nicio legătură.
Ieri au ajuns lumânările de la Cup&Candle by Oana Botezatu, a pus minunata de Oana mare drag în tot ce face și pe lângă lumânarea cu parfum de magnolie, e și una cu miros de caramel sărat, e cealaltă plăcere mare a mea. M-a sunat ieri Ștefan că ajunge în 10 minute cu lumânările, ținea minte de la Crăciun, de când am primit o lumânare cu parfum de acasă de la Misha, că nu merge interfonul, dar între timp s-a rezolvat problema, că era un buton blocat. Țineam minte și eu căldura lui Ștefan, că are Oana capacitatea asta să adune în jurul Cup & Candle oameni unul și unul.
Astăzi, am povestit la Radio România Cultural, la Orașul vorbește la RRC, despre #hartamagnoliilor. Am avut o tonă de emoții și cât așteptat să intru în direct am ascultat o melodie cu “am mâncat prea mult prăjit” și mi s-a făcut puțin foame, mai ales că mirosea a caramel sărat în casă. Am avut emoții o tonă, dar dialogul a fost atât, atât de cald, că nici nu știu cum s-au scurs 15 minute. Andra Petrariu mi-a amintit de pisica Ilenușa și am povestit despre magnoleală, oameni, rețete murate, copilărie-n oraș de munte, magnolia de pe trotuar, magnolia plantată de Carmen Musat Coman și Fata cu Povești.
Interviul e aici și multe scuze pentru emoții, nu plângeam, așa vorbesc eu despre #hartamagnoliilor, cu bâlbe și nod în gât. Așa vorbesc în general https://spoti.fi/35IYiPA
Sunt două întâmplări aparent fără nicio legătură, dar m-a sunat Ștefan mai devreme, că a livrat ieri un pachet pentru mine, a auzit de dimineață emisiunea și se întreba dacă e aceeași persoană. Tare amabil și politicos și s-a bucurat la fel cât m-am bucurat și eu când ne-am dat seama ce mică și rotundă-i lumea, cât un boboc de magnolie. Iar apoi Ștefan s-a oferit să sprijine demersul ăsta și să facă fotografii prin oraș, poate din locuri care nu mi-s foarte accesibile sau unde nu m-am gândit să caut vreo magnolie și deja mi-a trimis două pe WhatsApp și mie mi-a mai crescut o inimă.
Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.
