Cum fotografiem magnoliile fără să le facem rău – Interviu cu Dragoș Asaftei

Au înflorit magnoliile și încet-încet se colorează orașul în toate nuanțele de mov și roz. Și, odată cu el, și rețelele sociale. Eu tot cred că magnoliile sunt mai degrabă o invitație să descoperim colțuri din București la care n-am fost atenți ori de care nici nu știam. Și mai cred că trecem prin vremuri copleșitoare și istovitoare, iar fotografiile cu magnolii (și nu numai) ne aduc bucurie într-o perioadă în care chiar avem nevoie de motive de bucurie.

Cum facem totuși să suprindem magnoliile fără să fim intruzivi, fără să le facem rău florilor, fără să deranjăm ce și pe cine e în preajma lor? Despre fotografia responsabilă, despre imaginile care spun povești și despre sfaturi pentru cele mai bune fotografii cu magnolii am vorbit cu Dragoș Asaftei.

E unul dintre acei fotografi care pune bucurie și emoție-n fiecare fotografie, așa cum însuși mărturisește. Și așa cum vedem în fiecare imagine a lui, fie că ne poartă prin peisaje montane spectaculoase, prin Bucureștiul încotoșmănat de prima zăpadă, prin culorile florilor de primăvară, prin colțuri din țară și din lume. Și, musai de menționat, Dragoș adaugă în fiecare moment pe care-l surprinde și multă, foarte multă decență.

Puterea emoției dintr-o fotografie

Dragoș se bucură mereu când cineva îi spune că fotografiile sale transmit emoție. Într-o lume în care suntem constant înconjurați de imagini, devine din ce în ce mai greu să găsim adevărată emoție în ele.

“Cred că povestea în fiecare imagine e un amestec foarte bine echilibrat între ce transmite subiectul fotografiat, cum contribuie compoziția și tehnica la construirea mesajului, și, la fel de important, ce simte autorul fotografiei în acel moment.”

Pentru Dragoș, fiecare fotografie poartă o poveste și e sigur că fiecare dintre noi putem influența destul de ușor forma finală a poveștii dintr-o fotografie. Și cum e un optimist de fel, îi place să adauge o latură pozitivă poveștilor pe care le surprinde în fotografii: “Cred că vedem din ce în ce mai puțin ce e bine în preajma noastră, iar asta se simte ori de câte ori discuți cu cineva despre un subiect care poate naște dezbateri. Din păcate, de multe ori, balanța se înclină spre latura negativă”.

Așa că poveștile din fotografiile lui Dragoș Asaftei încearcă să transmită o doză de optimism și-un pic de stare de bine. Indiferent că vorbim de peisajele din munții spectaculoși ai țării noastre, de instanteele din București când ninge zdravăn noaptea, de fotografiile cu locuri frumoase din România ori de fotoreportaje precum cel care documentează activitatea Salvamont.

Procesul creativ – bucuria

Dragoș ne povestește că, indiferent de subiectul pe care îl abordează, fie că fotografiază munții României de sus ori Bucureștiul în noapte, cu prima zapadă încă neatinsă, procesul creativ rămâne constant: bucuria. “Indiferent că fotografiez din vârf de munte la răsărit, noaptea prin viscol în București ori la diverse proiecte foto din zona corporate, modul în care o fac e același. Deși subiectele și contextele sunt diferite. mă simt norocos și mă bucur să văd că reușesc să fotografiez cu aceeași plăcere indiferent de situație.

Și cred că sta face parte din procesul meu creativ. Bucuria cu care fotografiez și dorința de a da totul, chiar dacă totul devine uneori obositor. De multe ori urc ore bune noaptea pe munte să fotografiez răsăritul. Cu câteva secunde înainte să apară primele raze de soare mă simt epuizat cu totul. Apoi, când văd cum se schimbă peisajul din fața mea, uit totul și simt că aș putea să fac iar și iar treaba asta. Alte dăți același efort e recompensat cu o ceață de abia vezi cu ochii. Dar mă resemnez, îmi amintesc de momentele în care era mai bine, cobor și o iau de la capăt”.

Cum fotografiem magnoliile

Primăvara e una dintre perioadele preferate pentru Dragoș și va fi, și în acest sezon, pe străzile orașului pentru a fotografia magnoliie. Și ne oferă câteva sfaturi și perpectiva profesionistului pentru a avea fotografii frumoase cu magnoliile, fără însă a fi intruzivi și fără a le face niciun rău.

“Un prim sfat pentru cei care vor să fotografieze magnoliile ar fi să găsească momentul potrivit. Locurile celebre cu magnolii pot fi destul de aglomerate în anumite momente ale zilei. În schimb dimineața de vreme, de exemplu, ai șanse ca florile să îți zâmbească doar ție. Lumina va fi și ea mult mai bună. Soarele de la răsărit ori de la apus dă o lumină caldă, blândă, care ajută mult fotografiile.

Un alt sfat ține de compoziție. Poți fotografia magnoliile în diverse moduri, dar iată câteva idei care pot îmbunătăți fotografii:

– detaliile: dacă te apropii de o floare, petalele ei te vor fascina, sunt delicate, iar culorile trec lin de la o nuanță la alta; dacă fotografiezi cu telefonul e bine de știut că obiectivul wide îți va permite să te apropii cel mai mult de floare, dar și fundalul va fi destul de aglomerat, pe când obiectivul tele (zoom 2x, 3x, 5x) te va ajuta să încadrezi de la distanță doar o anumită parte a copacului/florii
– texturile: dacă te îndepărtezi de copac, îl vei putea fotografia fie cu totul, fie pe bucăți, cu zoom, și să creezi niște texturi ori să îmbini pictura florilor cu elemente de arhitectură din fundal
– cadrele largi: dacă mai faci câțiva pași în spate, deja vei putea vedea copacul în context, iar astfel să îl plasezi într-un loc anume prin fotografia pe care o faci; îl poți fotografia frontal, de pe partea cealaltă a străzii, cu o clădire în fundal, ori din lateralul lui, mergi mai în depărtare pe stradă și îl vedea într-un frumos lung de linie

Iar ultimul sfat nu ține de fotografie, ci de respectul față de plantă și față de proprietarul ei.

Mulți copaci se află în curțile oamenilor. Desigur că putem fotografia din drum plantele, însă să ținem cont și de intimitatea fiecăruia. Nu trebuie să fim intruzivi, să ne urcăm pe gardurile oamenilor ori să tragem de plantă pentru o fotografie mai bună.

Frumosul din orașele noastre

Cum găsești frumosul într-un oraș aglomerat sau într-un peisaj urban, uneori considerat banal, gri, prăfos? Dragoș crede că, pentru a găsi frumusețea în orice loc, trebuie doar să vrei. “E frumos orașul noaptea când ninge și zăpada-i neatinsă, dar apoi când se topește și e plin de bălți cum e?”, este o întrebare recurentă pe care o primește în legătură cu seria sa de fotografii de iarnă din București. Dragoș răspunde simplu: “Știm cu toții cum e când se topește zăpada, dar puțini știm cum e înainte de asta, și că există niște momente în care ninsoarea asta abundentă e chiar spectaculoasă.

În opinia sa, totul depinde de perspectiva din care privim lumea și o încheiere mai potrivită decât cea de la Dragoș nici că puteam găsi:

“Poți găsi o perspectivă pozitivă și într-un context mai nefericit, la fel cum poți face și invers. Depinde de tine și de ce îți dorești să vezi. Cred că dacă ne-am încărca sufletele cu mai mult bine, am putea face față mai ușor răului”.

Diana

Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.