A început sezonul magnoliilor, înfloresc timid primele flori, s-au speriat nițel de zăpada de zilele trecute. Am zărit prima magnolie deschisă, nu doar înmugurită, deci, e oficial deschis sezonul de bucurie în toate nuanțele de mov și roz (și galben), cu haștag #hartamagnoliilor.
În cifre, la începutul celui de-al cincilea sezon, Harta Magnoliilor are 1.251 de pinuri-inimă, puncte de reper pentru frumos, și 5.355.214 de afișări. Mai sunt în București cel puțin încă de două ori pe atâtea magnolii, dar 1250+ nu-i deloc un număr mic și harta e un bun reper ca să ne ajute să ne orientăm mai ușor. Uneori, pinul e câțiva metri mai la stânga, că așa-l pune Google Maps, dar Harta nu se vrea o cartografiere precisă, scopul e doar să ne ajute să fim mai atenți la ce e în jur, fie că-s magnolii sau alte flori colorate, pisici torcăcioase, clădiri cu arhitectură deosebită, oameni dornici să împărtășească povești.
Pinurile-inimă sunt doar ca puncte de reper, pentru că asta am învățat de la hartă, că la fiecare pas găsim culoare, frumos și povești. Și despre asta asta a fost de la început Harta Magnoliilor, nu doar despre flori sezoniere. Și m-aș bucura tare dacă harta vă e de folos primăvara asta (promit să spun și cum scoatem pinurile-inimă din Google Maps la final de sezon).
Las aici câteva fotografii de la prima magnoleală din acest sezon. Pe cele de la Drept, conform tradiției, le-am vizitat primele, deja câteva-s în floare, în câteva zile își fac curaj și ne bucură în toată splendoarea lor. Recunosc că le urmăresc de vreo lună, le-am văzut și când erau încoșmănate de zăpadă, și mi-am dorit pentru ele să nu se frângă. Ce bine că doar par firave și vulnerabile! A îmbobocit și micuța stellata din rondul din zona Unirii, în curând va fi cea mai colorată magnolie din oraș.
Așteaptă la rând magnoliile de pe Dacia, de pe Vatra Luminoasă, urmează Cotroceni, Floreasca și Dristor. Și de fapt, tot orașul, ce spectacol minunat ne vor oferi și în acest sezon! Tot n-am o magnolie preferată, de fiecare dată e următoarea pe care o găsesc. Dar momentul meu preferat din sezon e cu ele așa, îmbobocite, când se ițesc doooar puțin din hainele de iarnă și ne anunță că-n foarte scurt timp colorează orașul ăsta prăfos.
Deci, ce voiam să vă spun pe scurt: au înflorit magnoliile!
Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.
