Eu v-aș propune un altfel de tur al magnoliilor pentru weekend, deși sunt zone întregi din București învăluite-n magnolii, grăsane, bogate, înalte, și fucisa, și roz pal, și galbene. Desigur, sunt magoliile celebre, răfățate și mult fotografiate, pe Lascăr Catargiu, cea de pe Gandhi, yulanul de pe Delavrancea.
Dar e roz tot Bucureștiul, înfloresc și-n Cotroceni, și-n Dristor, și-n Vatra Luminoasă, pe străzile paralele cu Șoseaua Pantelimon, în Dămăroaia, Kisseleff, Dacia, Floreasca. Sunt magnolii pentu toată lumea și-n drum descoperiți sigur multe bijuterii. Parte din magie e că au timpi diferiți de înflorire, în funcție de soi și soare și dacă întâlniți una care abia-și face curaj, tare posibil e ca la o distanță de câțiva pași să dați de-o dodoloață roz pal în plină floare sau de o stelatta care deja-și scutură deja petalele. E plin orașul de magnolii, și printre blocuri, și pe lângă magazine sau clădiri de birouri, și-n parcuri, peste tot. E mult frumos în oraș zilele acestea, de multe ori îl descoperim întâmplător.
Dar nicăieri, nicăieri în București eu nu am văzut, de exemplu, 3 magnolii – albă, roz dodoloață și sângerie – într-o distanță de vreo 3 metri. Mi-s tare, tare dragi magnoliile astea și casele de pe fundal par din Cotroceni, doar că nu e Cotroceni, nici nu te-ai aștepta să găsești în Baicului așpa frumuseți (sunt inimi-pin pe Hartă). Și dacă ajungeți acolo, tare vă recomand o plimbare pe Vatra Luminoasă, pe Aura Buzescu, pe Rușchiței, Ottoi, Remetea, Dr Russel, și-apoi, mai spre Arena Națională, pe Alexandru Zagoritz, Gh Mandrea, Arhitesc Hârjeu – aici vă întâlniți și cu o magnolie galbenă. Și dacă vă mai țin picioarele, coborâți spre Muncii, pe trio-ul Cerceluș-Levănțicii-Diligenței, unde la fiecare casă aproape e o magnolie. Și mai e și motanul Bilă, sper să mai fie, că îl știu de când e Harta și tare drag mi-e de el, mai ales că e blând grăsanul, dar dacă îi ciufulește careva magnolia se transformă.
Primăvară magnolifică și să vă bucurați de frumos, mai ales că frumosul zilele astea e la tot pasul și e gratuit.
Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.
