Atââââât de puțină primăvară și atât de multe magnolii. Aș fi vrut să le văd pe toate într-un weekend, și-apoi iar în următorul și tot așa. S-ajung și în Cotroceni, și-n Chiajna, și pe Vatra Luminoasă, și-n Dristor, și pe străzile cu nime de capitale, și prin zona 1 mai. Oare magnolia uriasă de pe Ghandi ce o face? Dar magnolia galbenă de pe Mărțișor? În Berceni au înflorit sigur. Apoi mi-am amintit că magnoleala e bucurie, nu alergătură, și-am luat vecinătățile la pas.
Scriu postarea asta în timp ce ascult un podcast cu Vlad Eftenie, care spune că nu va poza nicio magnolie celebră anul acesta, pentru likeuri, ci va încerca să găsească unele necunoscute. Mi-a făcut Vlad o mare onoare să îmi răspundă și mie la câteva întrebări și stau de câteva zile cu ciorna-n față, c-aș vrea să-i fac dreptate, dar cel mai bine îl las pe dânsul să povestească. Mi-a amintit și el însă că toată frumusețea e să-ți dai voie să te rătăcești, să n-ai o destinație precisă și să te bucuri cu uimire de fiecare descoperire.
Ieri am cutreierat străzile de lângă casă, când abia se făcea lumină. Și-apoi la pas din nou, cu prieteni dragi, și m-am bucurat și mai tare de bucuria lor la fiecare “Uite încă o magnolie, wow , cât este de frumosă!”. Tot cartierul Vatra Luminoasă-i un amestec de blocuri prăfoase, case cochete, magnolii multe și plăcuțe de garduri, de la diete pentru căței, la avertismente cu pisici. De pe Victor Manu, toate străzile din partea dreaptă sunt ticsite de magnolii. Am revăzut magnolia roșu-sângeriu, deja începe să înflorească, iar cea uriașă, care străjuiește fațada mov asortată, se pregătește să se dea în spectacol.
Pe partea cealaltă de Vatra Luminoasă e mai liniște și mai soare, iar eu am greșit când am zis că magnolia de la Unirii e cea mai înflorită din oraș, aici e spectactacol pe fiecare stradă, unele magnolii au învăluit fereastrele și cred că-i minunat să te trezești cu magnoliile la geam. Mai la vale, spre Dristor, am găsit și-o magnolie albă pe sfârșitelea, și-a scuturat deja petalele. Altele abia așteaptă să ne bucure și în vreo 2 săptămâni, zona de acolo va fi pentru mine cel mai frumos loc din orașul ăsta.
L-am revăzut și pe Bilă, motanul portocaliu și curternitor, vedeta cartierului. E bine, sănătos, prietenos și la fel de rotund. E al treilea an când drăgălesc pisica, a devenit tradiție, vizitez cartierul mai mult pentru Bilă decât pentru flori. Pare Bilă blând, dar e paznic de nădejde la magnolii, am auzit că zgârie zdravăn pe oricine îndrăznește să tragă de crengi sau să rupă florile.
Străzile și pinurile-inimă sunt doar ca puncte de reper, pentru că asta am învățat de la hartă, că la fiecare pas găsim ceva frumos. Și despre asta asta a fost de la început #hartamagnoliilor, nu doar despre flori sezoniere. Să vă bucurați de frumos și duminică magnolifică!
Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.
