Am văzut magnolii la primul mugur sau la ultima petală, magnolii la apus și pe întuneric, cu stropi de ploaie sau zgribulite de vânt, admirate sau trecute cu vederea. Dar e prima oară când văd magnolii la primele raze ale soarelui, atunci când orașul abia se dezmorțește și lumina-i caldă. M-am plimbat așa, fără vreo țintă anume, mi-am propus să revizitez cât mai multe. Ba chiar am contrazis și google maps-ul “aia-i stânga, nu dreapta”.
– Magnoliile celebre se mai lasă puțin așteptate, încă nu-s în plină floare. Le-am văzut și-n urmă cu o săptămână și nici n-am observat că sunt parcă pe jumătate față de anii trecuți. Magnolia de pe Gandhi nu mai are crengile de pe colțul clădirii, poate de la lucrările de renovare, poate proprietarii s-au gândit să scutească magnolia de-o suferință, că prea trăgea lumea de crengi. În același registru, magnolia de pe Delavrancea parcă se teme să înflorească. E îmbobocită, partea dinspre balcon și crengile din curte. Cele dinspre stradă mai că n-ar mai vrea să iasă anul ăsta.
– Magnoliile de pe Lascăr Catargiu sunt mai tinere, n-au coroană bogată, dar sunt în plină floare, o pată de fucsia la bulevard. Și-mi doresc și vă doresc să le îndrăgiți așa cum le iubește, cu grijă, domnul de la salubritate. S-a oprit dimineață din dereticat (domnul, adică, nu magnolia) și s-a apropiat de gard să-i facă o dedicație magnoliei: Frumoasa mea de la Casa Frumoasă. M-am topit!
– Pe Grigore Eremia, acolo unde mai târziu va fi poate mai fi cea mai admirată glicină, sunt câteva magnolii mici, în plină floare. Ce descoperire frumoasă magnolia uriașă de pe Columb! Și la câțiva pași mai încolo sunt celebrele magnolii de la Ambasada Ungariei, încep să înflorească, unde mai pui că e superbă arhitectura clădirii care găzduiește ambasada. Nu atât de faimoasă (dar din punctul meu de vedere cel puțin mai spectaculoasă) e magnolia de la clădirea UniCredit, doar câțiva pași mai încolo. Heaven Scent-ul e puțin sfios, înflorește mai încolo. Dar cine are curaj când are de-a face cu băncile?
– Cele două magnolii soulangeana de pe Dacia, la colț cu Polonă, au început și ele să înflorească, iar în zonă mai sunt câteva, le găsiți pe hartă. Pe Dumbrava Roșie e înflorită magnolia gălbuie de la Maison 13, iar la capătul celălalt al străzii e-n plin sezon și magnolia uriașă dintre blocuri.
Dimineață, orașul mirosea a zambile și-a flori de zarzăr și m-a cuprins dorul de mirosul de tei după ploaie. Dar fiecare frumusețe la vremea ei. Mi-am tras sufletul, mi-am încarcat telefonul și mă întorc afară, că e vreme perfectă pentru magnoleală. Plimbări cu soare și, dacă aveți nevoie de puncte de reper, aici sunt, cu tot cu poze: bit.ly/HartaMagnolii
Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.
