Mi s-a făcut dor în dimineața asta de mirosul de tei după ploaie. Ce minune ar fi magnoliile cu miros de tei! Dar are fiecare frumusețe timpul ei și ar fi păcat să se irosească toată odată.
Înfloresc magnoliile noastre și sunt atâtea, atâtea zone bune de plimbat și de admirat roz și mov, clădiri-bijuterii și pisici. De exemplu, mai prin centru, e bună plimbarea pe Lascăr Catargiu, că sunt înflorite magnoliile celebre, și de la Casa Frumoasă, și de la Malvensky.
Dar tare vă recomand un traseu mai departe de gălăgia bulevardelor. Cele două cele magnolii soulangeana de pe Dacia, la colț cu Polonă, înfloresc anul ăsta tare frumos, asta după ce anul trecut au suferit de la îngheț și n-au mai apucat să înflorească. Și dacă faceți stânga, imediat pe Josep Pilsudski, e una albă, stelatta, uriasă. Și doaaar puțin mai încolo e una roz, înaltă, n-aveți cum s-o ratați, e cea din față de la Burligton.
Și dacă vă continuați plimbarea spre Grădina Icoanei, găsiți minunății, sunt mai mici magnoliile, dar așa frumos încadrează conace și clădiri-monument. La Maispn 13, magnolia crește de la an la an, e și mai înaltă, și mai frumoasă, și așa îmbobocită pare galbenă, chiar dacă dânsa-i albă.
Vizavi e încă o stellată care se scutură deja, iar pe Dumbrava Roșie e mult, mult roz. Magnolia din capăt, cea care străjuiește fațada gri de bloc, va înflori mai încolo, dar ce spectacol va face! La fel și cele două magnolii galbene din Piața Spaniei.
Cam o oră înseamnă traseul ăsta, dacă vă bucurați pe îndelete de fiecare magnolie și de mirosul de flori de zarzăr. Iar dacă mai vreți bucurie roz și mov, vă puteți întoarce spre Romană. Pe Grigore Eremia, acolo unde în alți ani era cea mai pozată glicină, sunt câteva magnolii mici, în plină floare. Pe Columb e una uriașă, uriașă!
Și la câțiva pași mai încolo sunt celebrele magnolii de la Ambasada Ungariei, încep să înflorească mai timid, unde mai pui că e superbă arhitectura clădirii care găzduiește ambasada. Nu atât de faimoasă (dar din punctul meu de vedere cel puțin mai spectaculoasă) e magnolia de la clădirea UniCredit, doar câțiva pași mai încolo. Heaven Scent-ul e puțin sfios, dar cine are curaj când are de-a face cu băncile?
Plouă sâmbătă, dar țopăitul prin bălți, sub magnolii înflorite, e printre cele mai frumoase lucruri pe care ni le oferă primăvara asta. Să vă bucurați de frumos!
Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.
