Dacă aveți treabă mai prin centru, prin zona Romană-Armenească, tare vă sfătuiesc să ocoliți puțin, pe străduțe, departe de gălăgia și mizeria bulevardelor. Pe Grigore Eremia, acolo unde mai târziu mai fi cea mai pozată glicină, sunt câteva magnolii mici, în plină floare. Și la câțiva pași mai încolo sunt celebrele magnolii de la Ambasada Ungariei, încep să înflorească, unde mai pui că e superbă arhitectura clădirii care găzduiește ambasada. Nu atât de faimoasă (dar din punctul meu de vedere cel puțin la fel de spectaculoasă) e magnolia de la clădirea UniCredit, doar câțiva pași mai încolo. Heaven Scent-ul e puțin sfios, înflorește mai încolo. Dar cine are curaj când are de-a face cu băncile?
Și dacă tot ajungeți prin zonă, acum e cel mai bun moment să vedeți cele două magnolii soulangeana de pe Dacia, la colț cu Polonă. Sunt înflorite și florile-s așa mari, de zici că-s frunze de salată, nu petale. M-au distras anul trecut și n-am mai observat magnoliile de pe Josep Pilsudski, e una albă, stelatta, uriasă. Și dacă luați la pas Polona și Dacia și ajungeți pe Grădina Icoanei, s-ar putea să vă întâlniți și cu magnolia galbenă. Nu e singura, nici cea mai mare, dar pare că e cea mai harnică magnolie galbenă pe care-o știu eu. Și mai e deja faimoasa magnolie de pe Dumbrava Roșie, e frumosul dintre blocuri posace.
Las câteva fotografii de la magnoleala de astăzi, miroase-n zonă a flori de zarzăr și-a zambile. #Hartamagnoliilor nu e doar despre flori, e despre oamenii, locurile și poveștile frumoase din orașul ăsta prăfos. Plimbare cu soare! Și dacă aveți nevoie să vă orientați mai ușor, aici e harta: bit.ly/HartaMagnolii.
Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.
