Poveste de la Ioana
„Am cumpărat o magnolie din Râmnicu Sărat, eu locuind în Giurgiu, când mă întorceam de la înmormântarea bunicii mele. La câteva zile după, am mai pierdut pe cineva drag. Acea magnolie este legătura mea cu ei. Mereu când văd acel „băț” în curte, zâmbesc.
Acum doi ani a avut trei flori, anul trecut a înghețat, iar anul acesta are muguri și stă să înflorească. A doua persoană pierdută este unchiul soțului meu, bunicul lui. Mătușa lui este legată de acel „băț” la fel ca mine. „Înflorește, mamă, anul ăsta” este mesajul primit acum două zile. Sper să reușesc să revăd câteva magnolii de pe hartă și anul acesta. Mulțumim pentru tot efortul depus!”.
Înflorește, mamă, anul ăsta. E ce îmi doresc și ce vă doresc.
Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.
