Start magnolii 2026. Unde se află cele mai înflorite magnolii la început de sezon

Am tot zis că cea mai frumoasă magnolie e mereu următoarea pe care o întâlnesc. Sunt superbe și magnoliile care străjuiesc case-bijuterie, și cele care îmbracă ferestre și înhață balcoane, și cele bogate și spectaculoase, cele mai mult late decât lungi, cele înalte de câteva etaje, magnolii pitice cu doar câțiva boboci, magnolii subestimate care cresc în mijlocul străzii, magnolii-omagiu, magnolii-declarații de dragoste, magnolii în ploaie, pe înserat, cele pe-a scuturatelea la final de primăvară, albe, roz, mov, galbene.

Dar prima magnolie la început de sezon, nu doar îmbobocită, înflorită de-a dreptul, are mereu ceva aparte, că-i un amalgan de anticipare, nerăbdare, bucurie de aia măruntă care pentru mine-i cât o fericire mare.

Așadar, înfloresc magnoliile noastre, cele mai răsfățate de soare încep să coloreze în roz și blocurile prăfoase și terne, și frontispicii, curți și grădini. Nu e o competiție, dar dacă ar fi să se premieze cele mai harnice magnolii de anul acesta, avem cu siguranță un top 5.

Magnolia de pe Dr. Turnescu a furat startul, ne-a bucurat câteva zile și deja-și scutură petalele, e mai multă magnolie pe trotuar decât în copac, dar e cumva multă frumusețe și în asta. Oricum, plimbarea în Cotroceni nu e doar pentru magnolii (deși-s o bună alternativă la magnoliile-vedetă din centru), Cotroceniul e pentru aerul boem al cartierului, pentru toate casele bijuterii arhitecturale, cafenele cochete, străzile întortocheate, curțile îngrijite și pisicile prietenoase. Și multe, multe magnolii de aici nici nu au îmbobocit încă.

Vântul ăsta a ciufulit strașnic stellatele, ele-s cele mai firave și ne bucură cel mai puțin. Micuța de la Unirii, cea care abia înmugurea în weekendul trecut, e înflorită de-a binelea, dar vântul o împrăștie pe străzi. Am pus odată o geacă cu puf în mașina de spălat și la fel de pleoștită a ieșit. Mi-e dragă magnolia asta, e acolo, în rond, în mijlocul străzii, să se bucure toată lumea de ea. Și îmi place să vorbesc despre ea la superlativ, anul trecut era cea mai înflorită magnolie din oraș la final de februarie, acum e foarte grăbită, i-aș da premiul pentru cel mai scurt sezon, cred că 2-3 zile ține magia.

Mai avem magnolii în plină floare la Tineretului, chiar lângă Șincai, și m-am bucurat tare să pot să adaug o magnolie nouă pe hartă. Musai trebuie să mă întorc aici, am ratat multe străduțe și am eu așa senzația că și pe acolo e un paradis al magnoliilor.Dar magnolia asta uriașă, care se înalță așa, printre construcții și dărămături, mi s-a părut metafora perfectă: există frumusețe și culoare chiar și acolo unde-i gri și prăfos și pare că totul se năruie.

Și în Dristor, acolo unde în curând va fi câte o magnolie înflorită aproape la fiecare casă, avem o stellată grăbită. A înflorit magnolia, s-a scuturat magnolia, căci de frumos ne bucurăm puțin și pe rând.

Și-n Berceni avem magnolie în plină floare, eu nu am ajuns, dar m-am bucurat tare de corespondența asta, că uite, din nou, puterea asta fantatsică pe care o are Harta, să aducă oameni împreună chiar și atunci când nu-s în aceeași parte de oraș.

E plin de magnolii care abia înmuguresc, au timpi diferiți de înflorire, în funcție de soi și soare și dacă întâlniți una care abia-și face curaj, tare posibil e ca la o distanță de câțiva pași să dați de-o dodoloață roz pal în plină floare sau de o stellata care deja-și scutură deja petalele.

E mult frumos în oraș zilele acestea, de multe ori îl descoperim întâmplător. Plimbări magnolifice și să vă bucurați de frumos!

Diana

Beau cam multă cafea, alerg după curcubeie și magnolii, fac baloane din săpun în ploaie și sar în băltoace. Îmi plac traseele de munte și cuvântul „ariceală”, un pahar de vin la pachet cu satisfacția lucrului bine făcut, moliciunea pernelor și-o carte în brațe, râsetele zgomotoase și salata de vinete. Dar cel și cel mai tare-mi plac poveștile: pe care ni le spunem nerostit despre noi înșine și cele foarte diferite, pe care le spun alții despre noi; cele molcome, spuse cu blândețe și căldură și cele ghidușe, cu tot soiul de pățănii; poveștile personale, depre angoase și anxietăți, care te zguduie întâi, apoi te vindecă; cele cu zvâc, despre lucrurile care ne irită, dar care produc o schimbare, oricât de mică ar fi ea. Pentru că oriunde în jurul nostru e poveste.